OBLÍRE, obliri, s. f. v. OBLI. – [DLRM, Sinonime] substantiv femininoblire
OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2. verb tranzitivobli
oblì v. a face oblu, a aplana. verb tranzitivoblì
oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc. verb tranzitivoblesc
oblire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oblire | oblirea |
plural | obliri | oblirile | |
genitiv-dativ | singular | obliri | oblirii |
plural | obliri | oblirilor |