OBLIGATIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. [Et. incertă]. substantiv femininobligativitate
OBLIGATIVITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este obligatoriu. (< obligat + -/iv/itate) substantiv femininobligativitate
*obligativitáte f. (d. obligativ = obligatoriŭ). Calitatea de a fi obligatoriŭ: obligativitatea învățămîntuluĭ primar. substantiv femininobligativitate
obligativitáte (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativitắții substantiv femininobligativitate
obligativitate f. caracter obligatoriu: obligativitatea învățământului. substantiv femininobligativitate
OBLIGATIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga. substantiv femininobligativitate
obligativitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obligativitate | obligativitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | obligativități | obligativității |
plural | — | — |