obligarisire definitie

OBLIGARISÍRE, obligarisiri, s. f. v. OBLIGARISI. – [DLRM] substantiv femininobligarisire

OBLIGARISÍ, obligarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A obliga. – Fr. obliger (lat. lit. obligare). verb tranzitivobligarisi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobligarisire

obligarisire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	obligarisire	obligarisirea
nominativ-acuzativ	plural	obligarisiri	obligarisirile
genitiv-dativ	singular	obligarisiri	obligarisirii
genitiv-dativ	plural	obligarisiri	obligarisirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z