OBLIGÁNT, -Ă adj. îndatoritor, amabil, binevoitor. (< fr. obligeant) adjectivobligant
obligant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obligant | obligantul | obligantă | obliganta |
plural | obliganți | obliganții | obligante | obligantele | |
genitiv-dativ | singular | obligant | obligantului | obligante | obligantei |
plural | obliganți | obliganților | obligante | obligantelor |