obligațiune definitie

top banci online cont euro

OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation]. substantiv femininobligațiune

obligațiúne (hârtie de valoare) (o-bli-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. obligațiúnii; pl. obligațiúni substantiv femininobligațiune

top banci online cont euro

OBLIGAȚIÚNE s. f. elem. obligație (3). substantiv femininobligațiune

*obligațiúne f. (lat. obligátio, -ónis). Datorie, lucru impus de religiune, de lege, de morală: a´mplini obligațiunile de bun cetățean. Îndatorare, motiv de recunoștință: a avea obligațiunĭ față de un amic (și -áție). Com. Titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termin. substantiv femininobligațiune

obligați(un)e f. 1. ceeace obligă; 2. motiv de recunoștință; 3. necesitate impusă cuiva; 4. orice îndatorire de plată: 5. titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termen. substantiv femininobligațiune

OBLIGAȚIÚNE s. f. v. obligație. substantiv femininobligațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobligațiune

obligațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obligațiune obligațiunea
plural obligațiuni obligațiunile
genitiv-dativ singular obligațiuni obligațiunii
plural obligațiuni obligațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z