OBLIGAȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Care are putere obligatorie; obligatoriu. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. obligational]. adjectivobligațional
obligațional | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obligațional | obligaționalul | obligațională | obligaționala |
plural | obligaționali | obligaționalii | obligaționale | obligaționalele | |
genitiv-dativ | singular | obligațional | obligaționalului | obligaționale | obligaționalei |
plural | obligaționali | obligaționalilor | obligaționale | obligaționalelor |