oblicitate definitie

OBLICITÁTE s.f. Poziție oblică. ◊ Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii față de planul ecuatorului ceresc. [Cf. fr. obliquité]. substantiv femininoblicitate

OBLICITÁTE s. f. însușirea de a fi oblic; poziție oblică. ♦ (astr.) ă eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23⁰ și 27', față de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité) substantiv femininoblicitate

*oblicitáte f. (d. oblic; lat. obliquitas, -átis. P. formă, cp. cu antichitate). Calitatea de a fi oblic: oblicitatea maĭ mare saŭ maĭ mică a razelor soareluĭ pe pămînt produce anotimpurile. Astr. Oblicitatea eclipticiĭ, unghĭ de vre-o 23°,28' pe care ecliptica-l face cu ecŭatoru. substantiv femininoblicitate

oblicitáte (o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicitắții substantiv femininoblicitate

oblicitate f. pozițiune oblică: oblicitatea eclipticei. substantiv femininoblicitate

OBLICITÁTE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité. substantiv femininoblicitate