oblicá (a ~) (a ocoli, a coti) (rar) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblicheáză verboblica
oblicare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oblicare | oblicarea |
plural | oblicări | oblicările | |
genitiv-dativ | singular | oblicări | oblicării |
plural | oblicări | oblicărilor |