www.ReduPedia.ro
Definitie oblică - ce inseamna oblică - Dex Online

oblică definitie

ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ◊ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus]. adjectiv oblic

ÓBLIC, -Ă I. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus) adjectiv oblic

óblic (înclinat) (o-blic) adj. m., pl. óblici; f. óblică, pl. óblice adjectiv oblic

oblic a. pieziș, care e înclinat: linie oblică.oblică f. linie oblică. adjectiv oblic

óblic (óblică), adj. – Pieziș. Fr. oblique, din lat. obliquus. Accentul se poate datora influenței lui oblu.Der. oblicitate, s. f., după fr. obliquité. adjectiv oblic

*oblíc, -ă adj. (lat. obliquus). Peziș [!], în veref, diagonal, înclinat față de perpendiculară: linie oblică. Adv. În mod oblic: a înainta oblic. – Fals óblic. adjectiv oblic

ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adj. 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Linie care, în raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nouăzeci sau de o sută optzeci de grade. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique. adjectiv oblic

oblic a. pieziș, care e înclinat: linie oblică.oblică f. linie oblică. substantiv feminin oblic

oblicá (a ~) (a ocoli, a coti) (rar) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblicheáză verb oblica

OBLICțA, oblichez, vb. I. Intranz. (Rar) A ocoli, a coti. – Din fr. obliquer. verb oblicța

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului oblică

oblică   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) oblica oblicare oblicat oblicând singular plural
oblicând oblicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) oblichez (să) oblichez oblicam oblicai oblicasem
a II-a (tu) oblichezi (să) oblichezi oblicai oblicași oblicaseși
a III-a (el, ea) oblichea (să) oblicai oblica oblică oblicase
plural I (noi) oblicăm (să) oblicăm oblicam oblicarăm oblicaserăm
a II-a (voi) oblicați (să) oblicați oblicați oblicarăți oblicaserăți
a III-a (ei, ele) oblichea (să) oblicheze oblicau oblica oblicaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z