www.ReduPedia.ro
Definitie obli - ce inseamna obli - Dex Online

obli definitie

óblu (oáblă), adj.1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel. adjectiv oblu

1) óblu n., pl. urĭ și oable (germ. hobel, ceh. hobl, pol. hebel). Trans. Rîndea, gealăŭ. V. oblesc. adjectiv oblu

óblu, adv. – Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund„. adjectiv oblu

oblu n. Tr. rândea. [Nemț. HOBEL]. adjectiv oblu

2) óblu, oáblă adj. (vsl. oblŭ, rătund [!]; rus. 'blyĭ, corpulent). Vechĭ. Rătund. Azĭ. Trans. Mold. Pop. Neted, șes: cîmpie oablă. Drept: linie oablă. Adv. Încet, lin: a merge oblu. adjectiv oblu

óblu (drept) (pop.) (o-blu) adj. m., pl. óbli; f. oáblă, pl. oáble adjectiv oblu

oblu a. și adv. 1. drept înainte: a merge oblu; 2. șes: câmpie oablă; 3. binișor: încet, oblu, că mi-i prăvăli AL. [Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan]. adjectiv oblu

ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. I. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) încet și uniform. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ. adjectiv oblu

OBLÍ, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2. verb tranzitiv obli

oblì v. a face oblu, a aplana. verb tranzitiv oblì

oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc. verb tranzitiv oblesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului obli

obli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) obli oblire oblit oblind singular plural
oblind obliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) oblesc (să) oblesc obleam oblii oblisem
a II-a (tu) oblești (să) oblești obleai obliși obliseși
a III-a (el, ea) oblește (să) obleai oblea obli oblise
plural I (noi) oblim (să) oblim obleam oblirăm obliserăm
a II-a (voi) obliți (să) obliți obleați oblirăți obliserăți
a III-a (ei, ele) oblesc (să) oblească obleau obli obliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z