oblete, obleți s. m. (intl.) hoț prost, lipsit de experiență și de îndemânare. substantiv masculinoblete
oblete substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oblete | obletele |
plural | obleți | obleții | |
genitiv-dativ | singular | oblete | obletelui |
plural | obleți | obleților |