obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68). substantiv femininobleagă
obleágă f., pl. egĭ și ege (d. vsl. ob-lĭegati, ob-lešti, lešti-lengon, a se culca, a se lăsa. V. oblojesc). Țarină lăsată în părăsire. V. pîrloagă. substantiv femininobleagă
obleagă f. Mold. țarină lăsată în părăsire. [Tras din slav. OBLĬEGATI, a zăcea]. substantiv femininobleagă
obleagă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obleagă | obleaga |
plural | oblege | oblegele | |
genitiv-dativ | singular | oblege | oblegei |
plural | oblege | oblegelor |