oblăduitor definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeoblăduitor
- Vezi aici mai multe rimeoblăduitor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
oblăduitór m. Rar azĭ. Guvernator, ocîrmuitor, stăpîn, administrator (vlăduitor). adjectivoblăduitor
oblăduitór (înv., pop.) (o-blă-du-i-) adj. m., pl. oblăduitóri; f. sg. și pl. oblăduitoáre adjectivoblăduitor
oblăduitor m. cel ce oblăduește. adjectivoblăduitor
OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor. adjectivoblăduitor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioblăduitor
| oblăduitor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | oblăduitor | oblăduitorul | oblăduitoare | oblăduitoarea |
| plural | oblăduitori | oblăduitorii | oblăduitoare | oblăduitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | oblăduitor | oblăduitorului | oblăduitoare | oblăduitoarei |
| plural | oblăduitori | oblăduitorilor | oblăduitoare | oblăduitoarelor | |