reduceri si promotii 2018
Definitie oblânc - ce inseamna oblânc - Dex Online

oblânc definitie

oblînc (oblấncuri), s. n. – Partea de dinaintea șeii, mai ridicată și încovoiată. – Mr. blîncu, megl. ublonc. Sl. obląku, din laku „arc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 73; Vasmer, II, 241), cf. bg. oblăk, sb., cr., rus. obluk, slov. oblok, ceh. oblouk, pol. obłęk. Este dublet al lui obloc, s. n. (Trans., fereastră), din cr., slov. oblok, prin intermediul mag. ablak.Cf. oblon. substantiv neutru oblînc

oblî́nc n., pl. urĭ și e (vest. oblonkŭ, oblînc, d. lonkŭ, arc [d. lenšti-lenkon, a încovoĭa]; sîrb. óblûk, rus. oblúk, pol. oblak). Arcada din apoĭ [!] a șeleĭ. (Se zice și despre cea din ainte [!]). V. cĭochină. substantiv neutru oblînc

oblấnc (o-blânc) s. n., pl. oblấncuri substantiv neutru oblânc

oblânc n. partea dinainte sau dinapoi la o șea: anină armele la oblânc CR. [Slav. OBLÕKÜ]. substantiv neutru oblânc

OBLÂNC, oblăncuri, s. n. Partea de dinainte a șeii, mai ridicată și încovoiată. – Din sl. oblonkŭ. substantiv neutru oblânc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului oblânc

oblânc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oblânc oblâncul
plural oblâncuri oblâncurile
genitiv-dativ singular oblânc oblâncului
plural oblâncuri oblâncurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z