obijduit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobijduit
- Vezi aici mai multe rimeobijduit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
OBIJDUÍT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Nedreptățit, asuprit, împilat; exploatat, năpăstuit. – V. obijdui. adjectivobijduit
obijduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 să obijduiáscă verb tranzitivobijdui
obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. [Slav. OBIJDATI, a calomnia]. verb tranzitivobijduì
OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti). verb tranzitivobijdui
obijduĭésc v. tr. (vsl. obiždati, obidovati, obidĭeti, id. V. obidesc). Nedreptățesc, împilez, asupresc. verb tranzitivobijduĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobijduit
| obijduit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | obijduit | obijduitul | obijduită | obijduita |
| plural | obijduiți | obijduiții | obijduite | obijduitele | |
| genitiv-dativ | singular | obijduit | obijduitului | obijduite | obijduitei |
| plural | obijduiți | obijduiților | obijduite | obijduitelor | |