obiecta definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobiecta
- Vezi aici mai multe rimeobiecta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucta
OBIECTÁ vb. I. tr. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. [Pron. o-biec-. / < lat. obiectare, cf. fr. objecter]. verb tranzitivobiecta
obiectá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiecteáză verb tranzitivobiecta
OBIECTÁ vb. tr. a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< fr. objecter, lat. obiectare) verb tranzitivobiecta
obiectà v. 1. a opune ca obiecțiune: a obiecta motive bune; 2. a imputa: a obiecta cuiva mișelia sa. verb tranzitivobiectà
OBIECTÁ, obiectez, vb. I. Tranz. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție. verb tranzitivobiecta
*obĭectéz v. tr. (lat. ob-jectare, d. ob-jicere, ob-jectum. V. ob-ĭect). Ripostez cu vorba, opun o vorbă: aŭ admis fără să obĭecteze ceva. verb tranzitivobĭectez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobiecta
| obiecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)obiecta | obiectare | obiectat | obiectând | singular | plural | ||
| obiectând | obiectați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | obiectez | (să)obiectez | obiectam | obiectai | obiectasem | |
| a II-a (tu) | obiectezi | (să)obiectezi | obiectai | obiectași | obiectaseși | ||
| a III-a (el, ea) | obiectează | (să)obiectai | obiecta | obiectă | obiectase | ||
| plural | I (noi) | obiectăm | (să)obiectăm | obiectam | obiectarăm | obiectaserăm | |
| a II-a (voi) | obiectați | (să)obiectați | obiectați | obiectarăți | obiectaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | obiectează | (să)obiecteze | obiectau | obiectară | obiectaseră | ||