OBIECȚIÚNE s.f. v. obiecție. substantiv femininobiecțiune
*obĭecțiúne f. (lat. objéctio, -ónis. V. de- și in-jecțiune, pro-ĭecțiune). Acțiunea de a obĭecta. Vorbe pe care le opuĭ uneĭ afirmațiunĭ, uneĭ presupunerĭ: a nu face nicĭ o obĭecțiune. – Și obĭécție. substantiv femininobĭecțiune
obiecțiune f. dificultate ce se opune unei propuneri sau cereri. substantiv femininobiecțiune
OBIECȚIÚNE s. f. v. obiecție. substantiv femininobiecțiune
obiecțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obiecțiune | obiecțiunea |
plural | obiecțiuni | obiecțiunile | |
genitiv-dativ | singular | obiecțiuni | obiecțiunii |
plural | obiecțiuni | obiecțiunilor |