OBIDÁT, -Ă, obidați, -te, adj. v. OBIDA. – [DLRM] adjectivobidat
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer [!] tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez. verb tranzitivobidesc
obidat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obidat | obidatul | obidată | obidata |
plural | obidați | obidații | obidate | obidatele | |
genitiv-dativ | singular | obidat | obidatului | obidate | obidatei |
plural | obidați | obidaților | obidate | obidatelor |