OBIDÁRE, obidări, s. f. v. OBIDA. – [DLRM] substantiv femininobidare
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer [!] tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez. verb tranzitivobidesc
obidare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obidare | obidarea |
plural | obidări | obidările | |
genitiv-dativ | singular | obidări | obidării |
plural | obidări | obidărilor |