obida definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobida
- Vezi aici mai multe rimeobida
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuida
obídă (obíde), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati. substantiv femininobidă
obídă f., pl. e saŭ izĭ (vsl. obida, nedreptate). Rar azĭ. Nedreptate. Mare întristare: cu obida´n inimă. Fig. Iron. Pop. Mold. sud. Oghidă (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, stîrpitură: o oghidă de femeĭe. substantiv femininobidă
obídă (pop.) s. f., g.-d. art. obídei; pl. obíde substantiv femininobidă
obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. [Slav. OBIDA, injurie]. substantiv femininobidă
OBÍDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida. substantiv femininobidă
OBIDÁ vb. I. v. obidi. verb tranzitivobida
obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer [!] tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez. verb tranzitivobidesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobida
| obida substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)obida | obidare | obidat | obidând | singular | plural | ||
| obidând | obidați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | obidez | (să)obidez | obidam | obidai | obidasem | |
| a II-a (tu) | obidezi | (să)obidezi | obidai | obidași | obidaseși | ||
| a III-a (el, ea) | obidează | (să)obidai | obida | obidă | obidase | ||
| plural | I (noi) | obidăm | (să)obidăm | obidam | obidarăm | obidaserăm | |
| a II-a (voi) | obidați | (să)obidați | obidați | obidarăți | obidaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | obidează | (să)obideze | obidau | obidară | obidaseră | ||