www.ReduPedia.ro
Definitie obicinuire - ce inseamna obicinuire - Dex Online

obicinuire definitie

OBICINUÍ vb. IV v. obișnui. verb tranzitiv obicinui

obișnuĭésc și (vechĭ) -cĭnuĭésc v. tr. (d. vsl. obyčĭnŭ, bg. običen, -čno, obișnuit; sîrb. običavati, a se obișnui). Am obiceĭ: obișnuĭesc să beŭ [!] ceaĭ, nu obișnuĭesc rom la ceaĭ. Deprind cu, învăț cu: pe copiĭ nu trebuĭe să-ĭ obișnuĭeștĭ cu luxu. V. refl. Mă deprind cu, mă învăț cu: copiiĭ trebuĭe să fie obișnuițĭ cu disciplina. Înădesc la, învăț cu nărav: porciĭ s´aŭ obișnuit la grăunțe. A fi în uz, a se uzita: acest cuvînt nu se obișnuĭește. A te obișnui răŭ, a lua un obiceĭ răŭ. V. metahirisesc. verb tranzitiv obișnuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obicinuire

obicinuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obicinuire obicinuirea
plural obicinuiri obicinuirile
genitiv-dativ singular obicinuiri obicinuirii
plural obicinuiri obicinuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z