reduceri si promotii 2018
Definitie obișnuință - ce inseamna obișnuință - Dex Online

obișnuință definitie

obișnuínță f., pl. e (d. obișnuĭesc). Obiceĭ, deprindere: fiecare cu obișnuințele luĭ. – Vechĭ obicĭnuință. V. namaz. substantiv feminin obișnuință

obișnuínță s. f., g.-d. art. obișnuínței; pl. obișnuínțe substantiv feminin obișnuință

obișnuință f. obiceiu anumit, deprindere căpătată. substantiv feminin obișnuință

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (Înv.) obicinuínță s. f.] Obișnui + suf. -ință. substantiv feminin obișnuință

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obișnuință

obișnuință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obișnuință obișnuința
plural obișnuințe obișnuințele
genitiv-dativ singular obișnuințe obișnuinței
plural obișnuințe obișnuințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z