ÓBEREC s.n. Dans popular polonez cu caracter vioi, umoristic, înrudit cu mazurca; melodia acestui dans. [< pol. oberek]. substantiv neutruoberec
ÓBEREC s. n. dans popular polonez cu tempo foarte rapid; melodia corespunzătoare. (< pol. oberek) substantiv neutruoberec
óberec s. n., pl. óberecuri substantiv neutruoberec
ÓBEREC, oberecuri, s. n. Numele unui dans popular polonez cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din pol. oberek. substantiv neutruoberec
oberec substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'oberec | 'oberecul |
plural | 'oberecuri | 'oberecurile | |
genitiv-dativ | singular | 'oberec | 'oberecului |
plural | 'oberecuri | 'oberecurilor |