!óberțal (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. óberțali substantiv masculinoberțal
ÓBERȚAL, oberțali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care făcea încasările de la clienți. [Pr.: obăr-] – Ober + țal. substantiv masculinoberțal
oberțal | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'oberțal | 'oberțalul |
plural | 'oberțali | 'oberțalii | |
genitiv-dativ | singular | 'oberțal | 'oberțalului |
plural | 'oberțali | 'oberțalilor |