!óber (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. óberi substantiv masculinober
ober substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'ober | 'oberul |
plural | 'oberi | 'oberii | |
genitiv-dativ | singular | 'ober | 'oberului |
plural | 'oberi | 'oberilor |