OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. substantiv femininobelă
OBÉLĂ s. f. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obèle, lat. obelus) substantiv femininobelă
OBÉLĂ, obele, s. f. Semn care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. – Din fr. obèle. substantiv femininobelă
obelă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obelă | obela |
plural | obele | obelele | |
genitiv-dativ | singular | obele | obelei |
plural | obele | obelelor |