obediență definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobediență
- Vezi aici mai multe rimeobediență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens]. adjectivobedient
OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens) adjectivobedient
obediént (-di-ent) adj. m., pl. obediénți; f. obediéntă, pl. obediénte adjectivobedient
OBEDIÉNT, -Ă, obedienți, -ie, adj. Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente. adjectivobedient
OBEDIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience]. substantiv femininobediență
OBEDIÉNȚĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia) substantiv femininobediență
obediénță (-di-en-) s. f., g.-d. art. obediénței; pl. obediénțe substantiv femininobediență
OBEDIÉNȚĂ, obediențe, s. f. Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia. substantiv femininobediență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobediență
| obediență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obediență | obediența |
| plural | obediențe | obediențele | |
| genitiv-dativ | singular | obediențe | obedienței |
| plural | obediențe | obediențelor | |