obeadă definitie

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur [!], vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr´o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ. substantiv femininobadă

obeádă, V. obadă. substantiv femininobeadă

OBEÁDĂ s. f. v. obadă. substantiv femininobeadă