OBDÚCȚIE s. f. (geol.) încălecare a unei plăci terestre suboceanice peste altă placă. (< germ. Obduktion) substantiv femininobducție
obducție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obducție | obducția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | obducții | obducției |
plural | — | — |