www.ReduPedia.ro
Definitie obcină - ce inseamna obcină - Dex Online

obcină definitie

óbcină (pop.) s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini substantiv feminin obcină

obcină f. (termen de hotărnicie) culme ce continuă lanțul munților dela un pisc la altul: Moldova își adună izvoarele dintre obcinele Bucovinei. [Ceh OBČIN, hotar de ogoare]. substantiv feminin obcină

óbcină, V. opcină. substantiv feminin obcină

ópcină f., pl. ĭ (ceh. občin, hotar de ogor al uneĭ comune, občina, imaș comunal, d. vsl. obištĭ, comun. V. opște). Trans. Maram. Mold. Culme, creastă de deal orĭ de munte (de unde se varsă apele în doŭă părțĭ). – Uniĭ scriŭ obcină (ceĭa ce nu e conform pronunțăriĭ rom.): se opriră drept în obcină (VR. 1923, 4, 24). substantiv feminin opcină

ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [PI. și: obcine] – Din sl. občina. substantiv feminin obcină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obcină

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z