OBÁHT, obahte, s. n. (Germanism înv.) Corp de gardă; comenduire. – Germ. Obacht „vigilență, pază”. substantiv neutruobaht
obaht substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obaht | obahtul |
plural | obahte | obahtele | |
genitiv-dativ | singular | obaht | obahtului |
plural | obahte | obahtelor |