obține definitie

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin [!] merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune. verb tranzitivobțin

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. verb tranzitivobține

obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút verb tranzitivobține

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) verb tranzitivobține

obține v. 1. a căpăta ceeace dorește; 2. a ajunge la un rezultat: această specie de roză se obține prin cultură. verb tranzitivobține

OBȚÍNE, obțin, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obținere (după ține). verb tranzitivobține

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobține

obține   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)obține obținere obținut obținând singular plural
obținând obțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obțin (să)obțin obțineam obținui obținusem
a II-a (tu) obții (să)obții obțineai obținuși obținuseși
a III-a (el, ea) obține (să)obțineai obținea obținu obținuse
plural I (noi) obținem (să)obținem obțineam obținurăm obținuserăm
a II-a (voi) obțineți (să)obțineți obțineați obținurăți obținuserăți
a III-a (ei, ele) obțin (să)obți obțineau obținu obținuseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z