obține definitie

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin [!] merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune. verb tranzitivobțin

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. verb tranzitivobține

obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút verb tranzitivobține

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) verb tranzitivobține

obține v. 1. a căpăta ceeace dorește; 2. a ajunge la un rezultat: această specie de roză se obține prin cultură. verb tranzitivobține

OBȚÍNE, obțin, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obținere (după ține). verb tranzitivobține

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobține

obține		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)obține	obținere	obținut	obținând	singular	plural
		(a)obține	obținere	obținut	obținând	obținând	obțineți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obțin	(să)obțin	obțineam	obținui	obținusem
	a II-a (tu)	obții	(să)obții	obțineai	obținuși	obținuseși
	a III-a (el, ea)	obține	(să)obțineai	obținea	obținu	obținuse
plural	I (noi)	obținem	(să)obținem	obțineam	obținurăm	obținuserăm
	a II-a (voi)	obțineți	(să)obțineți	obțineați	obținurăți	obținuserăți
	a III-a (ei, ele)	obțin	(să)obțină	obțineau	obținură	obținuseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z