obștí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 să obșteáscă verb tranzitivobști
obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC. verb tranzitivobștì
OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște. verb tranzitivobști
obștit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obștit | obștitul | obștită | obștita |
plural | obștiți | obștiții | obștite | obștitele | |
genitiv-dativ | singular | obștit | obștitului | obștite | obștitei |
plural | obștiți | obștiților | obștite | obștitelor |