obștesc definitie

credit rapid online ifn

obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști adjectivobștesc

obștesc a. 1. public: obșteasca obișnuită Adunare; 2. comun: obștescul sfârșit. adjectivobștesc

credit rapid online ifn

OBȘTÉSC, -EASCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc. adjectivobștesc

obștí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 obșteáscă verb tranzitivobști

obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC. verb tranzitivobștì

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște. verb tranzitivobști

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobștesc

obștesc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obștesc obștescul obștească obșteasca
plural obștești obșteștii obștești obșteștile
genitiv-dativ singular obștesc obștescului obștești obșteștii
plural obștești obșteștilor obștești obșteștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z