ÓBĂRCHELNER s. m. v. oberchelner. substantiv masculinobărchelner
obărchelner | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'obărchelner | 'obărchelnerul |
plural | 'obărchelneri | 'obărchelnerii | |
genitiv-dativ | singular | 'obărchelner | 'obărchelnerului |
plural | 'obărchelneri | 'obărchelnerilor |