OBĂDÁT adj. v. obăda. [DEX '98] adjectivobădat
OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. (Reg.) A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă. verb tranzitivobăda
obădéz, V. obedez. verb tranzitivobădez
obedéz v. tr. (d. obeadă). Pun obezĭ roateĭ. Îndoĭ ca o obeadă. Fasole obedată, un fel de fasole cu boabele curbe (phaséolus subcompressus), numită și coada caluluĭ (în Suc.). – Mold. obădez. verb tranzitivobedez
obădat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obădat | obădatul | obădată | obădata |
plural | obădați | obădații | obădate | obădatele | |
genitiv-dativ | singular | obădat | obădatului | obădate | obădatei |
plural | obădați | obădaților | obădate | obădatelor |