obăda definitie

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur [!], vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr´o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ. substantiv femininobadă

obádă (pop.) s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi substantiv femininobadă

obádă (obézi), s. f. – 1. Bandaj de jantă. – 2. Pl. Fiare, cătușe; piedică la cal. – Var. obeadă, (pl.) obede. Pare să rezulte din confuzia sl. obedu, obodu „cerc” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218; Graur, BL, III, 38) cu sl. obęzu „legătură”, din obęzati „a lega” (după Byhan 322, din sb. obvez „legătură”); pentru primul sens, cf. pol., rus. obod „obadă”. Este dubletul lui obod, s. n. (Olt., lanț, cătușă; cerc de sită; cerc care mărginește piatra morii; Banat, copaie săpată într-un singur trunchi de arbore), din sb. obod. – Der. obăda (var. obeda), vb. (a pune obadă); obădat, adj. (reniform); obezi, vb. (înv., a încătușa, a fereca). substantiv femininobadă

obádă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu 1957: 93). 2. (La morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan 1983). – Din sl. obedǔ „cerc„. substantiv femininobadă

obadă f. 1. bucată recurbată dela colacul roatei (obișnuit din lemn de fag); 2. pl. obezi, fiare, lanțuri. [Slav. OBEDŬ, verigă]. substantiv femininobadă

OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.); p. genei: partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul. 2. (La pl.) Instrument de tortură în Evul Mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândirilor ori ale robilor; p. ext. cătușe, fiare. ◊ Expr. A pune (în) obezi - a subjuga. [Var.: (Înv. și reg.) obeádă s. f.] – Din sl. obedŭ. substantiv femininobadă

a cere obezi expr. (prst. – d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual. substantiv femininacereobezi

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate. substantiv femininafaceobezi