OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”. substantiv femininoașă
oașă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oașă | oașa |
plural | oașe | oașele | |
genitiv-dativ | singular | oașe | oașei |
plural | oașe | oașelor |