oază definitie

OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean]. substantiv femininoază

OÁZĂ s. f. 1. loc în mijlocul unui deșert, cu vegetație bogată și apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis) substantiv femininoază

oáză (oáze), s. f. – Loc cu apă și vegetație în pustiu. Germ. Oase. substantiv femininoază

*oáză (oa 2 sil.) f., pl. e (vgr. și lat. óasis, cuv. care pare a fi de origine egiptenească [!]). Loc pe care crește vegetațiunea în mijlocu pustiuluĭ, ca o insulă în ocean: In-Salah e o oază prósperă. Fig. Lucru excepțional de plăcut într´un mediŭ neplăcut. – Unele oaze-s marĭ cît Creta orĭ Sicilia și posedă elementele de producțiune și de perpetuitate. Ele produc maĭ ales cereale și curmale. substantiv femininoază

oáză s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze substantiv femininoază

oază f. 1. insulă de verdeață în mijlocul pustiului; 2. fig. moment de mulțumire, ideie mângăietoare. substantiv femininoază

OÁZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis. substantiv femininoază