oarze definitie

orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grîne); orzărie, s. f. (lan de orz); orzișor, s. m. (arpacaș); orzoaică, s. f. (varietate de orz); orzăreț (var. urzăreț), adj. (varietate de pere). substantiv neutruorz

orz n., pl. urĭ și oarze (lat. hórdeum, it. orzo, pv. ordi, fr. vpg. orge). O plantă graminee (hórdeum vulgáre). Grăunțele acesteĭ plante: dă orz caluluĭ! A strica orzu pe gîște. V. gîscă. – La popoarele nordice, orzu ține locu grîuluĭ și servește la făcut pîne [!]. Maĭ spre sud, el servește și ca nutreț cailor. Arpacașu e orz decorticat, ĭar grisa e orz sfărămat [!]. Tot din orz se prepară și malțu, care servește la făcut bere. substantiv neutruorz

orz¹ (plantă) s. m. substantiv neutruorz

orz² (bob/lan de orz) s. n., (sorturi) pl. órzuri, (lanuri) oárze substantiv neutruorz

orz n. gen de cereale din fam. gramineelor (Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM]. substantiv neutruorz

ORZ, (1) s. m., (2) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. Specie de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum. substantiv neutruorz