oárzăn (oárzănă), adj. – 1. (Trans.) Se zice despre fructe, precoce, prematur. – 2. (Banat) Brunet. – 3. (Olt.) Ușuratic, nerușinat. – 4. (Trans., adv.) Clar, pe față. Origine necunoscută. Legătura cu orz (Tiktin) nu pare sigură. adjectivoarzăn
oárzăn, -ă, adj. – (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. – Cf. orz (MDA). adjectivoarzăn
oárzăn (reg.) adj. m., pl. oárzăni; f. oárzănă, pl. oárzăne adjectivoarzăn
OÁRZAN, -Ă, oarzăni, -e, adj. (Reg.) Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic; p. ext. care face fructe timpurii, văratice. – Et. nec. adjectivoarzan
OÁRZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Reg.) 1. Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic. 2. (În expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri. adjectivoarzăn
oárzăn, -ă adj., pl. enĭ, ene, ca țeapăn (cp. cu bg. vŭrzan, legat, și cu rom. oacheș). Ban. Meh. Oacheș (Șez. 37, 42). Trans. Boacăn. Mere oarzăne, un fel de mere. Adv. Lămurit, curat, pe față: ĭ-am spus oarzăn. adjectivoarzăn
oarzăn a. timpuriu: pere oarzăne. [Derivat din orz și aplicat mai întâi orzului timpuriu]. temporaroarzăn
oarzăn | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oarzăn | oarzănul | oarzănă | oarzăna |
plural | oarzeni | oarzenii | oarzene | oarzenele | |
genitiv-dativ | singular | oarzăn | oarzănului | oarzene | oarzenei |
plural | oarzăni | oarzenilor | oarzene | oarzenelor |