oardă definitie

credit rapid online ifn

oárdă, V. urdie. substantiv femininoardă

urdíe f. (turc. ordu, orda, ordy, urdu, tabără, armată; ngr. ordi [scris ornti], bg. sîrb. ordija, rus. ordá, pol. [h]orda, it. orda, fr. germ. horde). Tabără păgînească. Ceată de năvălitorĭ (maĭ ales Turcĭ și Tatarĭ). – Și ordíe (Nec. 2, 403), oardă (389) și órdă. Azĭ (neol. după fr.) și hordă și hoardă. V. poĭadă. substantiv femininurdie

credit rapid online ifn

OÁRDĂ s. f. v. hoardă. substantiv femininoardă

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda. substantiv femininhoardă

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. V. trib. Hîrtii boțite, cîrpe, linguri, cioburi de străchini, bucăți de mămăligă și de pîne, ca la plecarea unei hoarde. SADOVEANU, O. VI 271. Hoarda Buceagului se mișca la porunca lui ca un singur om. id. ib. VII 25. 2. Ceată, bandă de oameni (înarmați) care pradă și pustiesc; armată cotropitoare. – Variantă: oárdă (ALECSANDRI, P. II 14, NEGRUZZI, S. I 272) s. f. substantiv femininhoardă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioardă

oardă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oardă oarda
plural oarde oardele
genitiv-dativ singular oarde oardei
plural oarde oardelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z