oaie definitie

credit rapid online ifn

oaie, oi s. f. (peior.) femeie proastă. substantiv femininoaie

oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi, art. óile (o-i-) substantiv femininoaie

credit rapid online ifn

oáĭe f., pl. oi (lat. óvis, oaĭe; vgr. óïs, scr. litv. ovi-s, irlandez oi. V. oĭer). Un animal domestic rumegător care aduce folos pin [!] lînă, lapte și carne. (Masculu are coarne spirale și se numește berbece saŭ berbec, ĭar puiu mel [!]. Femela rar are coarne). Fig. Creștin supt conducerea păstoruluĭ (preutuluĭ). Blînd ca oaĭa, foarte blînd. Deștept ca oaĭa pe zăduf, foarte prost. Aŭ mers toțĭ ca oile, s´aŭ luat unu după altu fără rațiune și aŭ greșit. A o face de oaĭe (o treabă), a lucra prea prostește orĭ prea necinstit. E prea de oaĭe (un lucru), e prea deocheat orĭ prea prost. Par´că te trezeștĭ la oĭ (orĭ la vacĭ), te porțĭ prea necĭoplit. substantiv femininoaĭe

oaie f. 1. gen de mamifere din ordinul rumegătoarelor, folositoare prin lâna și carnea ei; 2. fig. simbolul blândeții; 3. pl. în graiul bisericesc, oameni, creștini: oi cuvântătoare. [Lat. OVEM]. substantiv femininoaie

oáie (ói), s. f.1. Mioară (Ovis aries). – 2. Membru al turmei de credincioși. – Mr. oae, megl. oaiă, istr. oie. Lat. ǒvem (Pușcariu 1211; Candrea-Dens., 1265; REW 6127). S-a păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri rom. din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui sing. reconstituit după pl. în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Der. oier (mr. uear), s. m. (cioban), pe care Pascu, I, 134 îl derivă din lat. *oviārius; oierie, s. f. (tîrlă, stînă); oaie-seacă, s. f. (taxă introdusă de domnitorul Alexandru, în 1573); oierit, s. n. (impozit pe pășunat, de 3 parale și de 6 bani, începînd din 1748 pentru fiecare oaie; suprimat de boieri în 1741, restabilit în 1748, micșorat la o treime, de clasa boierească în 1775); oiesc, adj. (de oaie, ovin); oiește, adv. (ca oile); oieșea, s. f. (varietate de urzică, Urtica urens); oiță, s. f. (cintezoi, Fringilla montifringilla, anemonă, Anemone silvestris); oină, s. f. (carne de berbec), cuvînt folosit numai de Cantemir, din lat. ǒvῑna (REW 6126), cf. mr. uin „lapte de oaie”. substantiv femininoaie

OÁIE oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și came; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (în limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. substantiv femininoaie

!țấța-óii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. țấței-óii substantiv feminințâța-oii

digitală f. plantă veninoasă (numită vulgar degetar și țâța oii) ale cării flori seamănă cu un deget de mânușă: e întrebuințată în medicină spre a zăbovi bătăile inimei. substantiv feminindigitală

Păstórul-cu-Óile (constelație) s. propriu m. substantiv femininpăstorul

!límba-óii (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-óii substantiv femininlimba-oii

dărâmă Oaia s. pr. (glum.) cartierul bucureștean Dămăroaia. substantiv feminindărâmăoaia

oaie neagră epr. om care se distinge de ceilalți membri ai unui grup / ai unei colectivități printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc. substantiv femininoaieneagră

a merge ca oile expr. (peior.) a merge în grup (dezordonat). substantiv femininamergecaoile

oaie rătăcită expr. (fig.) persoană care se detașează de conduita și comportamentul general-acceptat de un grup de oameni substantiv femininoaierătăcită

a o face de oaie expr. a face o gafă mare, a comite o greșeală mare / o eroare. substantiv femininaofacedeoaie

oáia-mórților (pasăre) s. f. art., g.-d. art. óii-mórților substantiv femininoaia-morților

Ciobánul-cu-Óile (constelație) s. propriu m. substantiv femininciobanulcuoile

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău. substantiv femininapunelupulpaznic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioaie

oaie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oaie oaia
plural 'oi 'oile
genitiv-dativ singular 'oi 'oii
plural 'oi 'oilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z