oștean definitie

oșteán m., pl. enĭ (d. oaste). Rar azĭ. Ostaș, soldat. substantiv masculin oștean

oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi substantiv masculin oștean

oștean m. ostaș. substantiv masculin oștean

OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. substantiv masculin oștean

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului oștean

oștean   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oștean oșteanul
plural oșteni oștenii
genitiv-dativ singular oștean oșteanului
plural oșteni oștenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z