nutuíre s. f., g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri substantiv femininnutuire
nutuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutuiésc, imperf. 3 sg. nutuiá; conj. prez. 3 să nutuiáscă verb tranzitivnutui
NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui. verb tranzitivnutui
nutuire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nutuire | nutuirea |
plural | nutuiri | nutuirile | |
genitiv-dativ | singular | nutuiri | nutuirii |
plural | nutuiri | nutuirilor |