NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter]. verb tranzitivnumerota
NUMEROTÁ vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter) verb tranzitivnumerota
numerotá (a ~) vb., ind. prez. 3 numeroteáză verb tranzitivnumerota
numerotà v. a deosebi cu numere. verb tranzitivnumerotà
NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter. verb tranzitivnumerota
* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade. verb tranzitivnumerotez
numerota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)numerota | numerotare | numerotat | numerotând | singular | plural | ||
numerotând | numerotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | numerotez | (să)numerotez | numerotam | numerotai | numerotasem | |
a II-a (tu) | numerotezi | (să)numerotezi | numerotai | numerotași | numerotaseși | ||
a III-a (el, ea) | numerotează | (să)numerotai | numerota | numerotă | numerotase | ||
plural | I (noi) | numerotăm | (să)numerotăm | numerotam | numerotarăm | numerotaserăm | |
a II-a (voi) | numerotați | (să)numerotați | numerotați | numerotarăți | numerotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | numerotează | (să)numeroteze | numerotau | numerotară | numerotaseră |