numeni definitie

credit rapid online ifn

numésc v. tr. (d. nume). Pun nume, daŭ nume. pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit: sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate. a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice: liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl. lumesc. Vechĭ numenesc (d. númene, vechĭu pl. d. nume). verb tranzitivnumesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluinumeni

numeni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)numeni numenire numenit numenind singular plural
numenind numeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) numenesc (să)numenesc numeneam numenii numenisem
a II-a (tu) numenești (să)numenești numeneai numeniși numeniseși
a III-a (el, ea) numenește (să)numeneai numenea numeni numenise
plural I (noi) numenim (să)numenim numeneam numenirăm numeniserăm
a II-a (voi) numeniți (să)numeniți numeneați numenirăți numeniserăți
a III-a (ei, ele) numenesc (să)numenească numeneau numeni numeniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z