numen definitie

credit rapid online ifn

NÚMEN, s.n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune; substantiv neutrunumen

NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit]. substantiv neutrunumen

credit rapid online ifn

NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) substantiv neutrunumen

númen s. n. substantiv neutrunumen

NÚMEN s. n. (Fil.) Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. substantiv neutrunumen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinumen

numen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular numen numenul
plural numene numenurile
genitiv-dativ singular numen numenului
plural numenuri numenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z