nul definitie

NUL, -Ă adj. 1. Redus la zero, fără nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. Fără putere, fără valoare (legală); inexistent. 3. (Despre oameni) Lipsit de merite, fără nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus]. adjectivnul

NUL, -Ă adj. 1. (despre acte) fără valoare legală, care se reduce la nimic; inexistent. ♦ meci ~ = meci terminat la egalitate. 2. (mat.) de valoare egală cu zero. 3. (despre oameni) lipsit de merite. (< fr. nul, germ. null) adjectivnul

* nul, -ă adj. (lat. nullus, din *ne-únulus, nicĭ unu. V. anulez). Fără merit, fără valoare: om nul, raționament nul. Fără efect legal: sentință nulă (V. neavenit). S.f., pl. e (pol. nula, rus. nulĭ, germ. null, d. lat. nulla, care apare în sec. 12 ca trad. după ar. șifr. V. cifră). Sec. 19. Rar azĭ. Zero. Fig. Nulitate, om nul. adjectivnul

nul adj. m., pl. nuli; f. núlă, pl. núle adjectivnul

nul a. 1. fără valoare: om nul; 2. fără efect: rezultat nul. adjectivnul

NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă în niciun fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără niciun merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null. adjectivnul

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră1, tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n´are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într´un ms. de la 1356 și´n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear [!] la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu [!] 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și´ntr´un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero. adjectivzero

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero. adjectivtreinule