nuc definitie

nuc (núci), s. m. – Pom fructifer cu fructe rotunde cu coajă tare. – Mr. nuc, nucă, megl. nucă, istr. nuc. Lat. nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009), cf. it. noce, prov. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, port. noz, toate numele fructului. În rom. și la alte nume de arbori, m. a fost asimilat pentru arbore, iar f. pentru fruct, cf. măr, păr, prun, etc. – Der. nucă, s. f. (fructul de nuc); nucar, s. m. (gaiță-de-munte, Nucifraga caryocatactes); nucet, s. n. (mulțime de nuci), cu suf. -et (sau de la nŭcētum după Pușcariu 1198; Candrea-Dens., 1254; REW 5981); nucșoară, s. f. (un condiment asemănător cu nuca, Myristica moschata; plantă, Staphilea pinnata; pasăre, Ruticilla phoenicura). substantiv masculinnuc

nuc s. m., pl. nuci substantiv masculinnuc

nuc m. (d. nucă). Un mare și frumos arbore amentaceŭ cu frunze marĭ late care produce nucĭ (júglans régia). – Din lemnu luĭ se fac mobile, din nucĭ se scoate uleĭ, ĭar din învelișu verde al nucilor scot țărancele coloarea cafenie. substantiv masculinnuc

nuc m. pom ce face nuci: din lemnul său se fabrică mobile de lux, iar cu frunzele și învelișul verde colorează țărancele țesăturile lor (Juglans regia). [Lat. NUCUS]. substantiv masculinnuc

NUC, nuci, s. m. 1. Pom fructifer originar din Asia, cu coroană bogată, cu frunze penat-compuse, având un miros pătrunzător și din care se extrag substanțe tanante și coloranți, cu fructe drupe cu semințe comestibile și cu lemn de calitate superioară folosit la fabricarea mobilelor (Juglans regia). 2. Lemn de nuc (1) folosit pentru fabricarea mobilei. – Din nucă (derivat regresiv). substantiv masculinnuc